An de an România își reconfirmă poziția codașă în clasamentul siguranței rutiere din Uniunea Europeană. Datele recent publicate pe 2023 confirmă tradiția din ultimele decenii. În fiecare an ne mirăm că majoritatea accidentelor rutiere sunt în localități, iar cele mai multe victime sunt pietoni și bicicliști, capitole la care România e mereu “campioană”.
Anual, vine un polițist și ne vorbește de “indisciplina pietonilor” și “indisciplina bicicliștilor”. Se insinuează că în țările civilizate pietonii sunt mai disciplinizați. Este o mare minciună și în același timp o josnică fugă de răspundere a autorităților române.
În orice țară, un pieton va alege drumul cel mai scurt (și mai comod) pe care infrastructura îi permite să îl parcurgă. Să acuzi mortul de indisciplină e ușor… ca să faci infrastructură sigură trebuie cap, bani și muncă!
Țările civilizate au trotuare în localitate, pe când la noi se zboară cu 100 km/h în localități fără trotuar. La ei drumul național rareori trece printre casele oamenilor și dacă trece, pietonii sunt protejați de parapete și de alte măsuri. În țările civilizate nu există treceri de pietoni fără semafor peste mai mult de două benzi de circulație și pistele de biciclete sunt separate de autovehicule.
România va rămâne la coada clasamentului siguranței rutiere europene pentru încă cel puțin două decenii. Există trei mari probleme sistemice: 1) nepăsarea politicului față de pietoni, bicicliști și în general oricine nu este șofer, 2) lipsa fondurilor și coordonării între primari și autoritățile centrale și 3) lipsa școlii de siguranță rutieră.
Șeful siguranței rutiere din CNAIR, Cristian Andrei, se laudă că e inginer, dar inginerii nu cunosc și nici nu sunt pregătiți pentru înțelegerea psihologiei participanților la trafic. România suferă de lipsa de cunoștințe despre cum gândesc pietonii și cicliștii, cauzată de lipsa școlii de “Human Factors”, un domeniu care nici nu are denumire în limba română.
Nesiguranța pietonilor și cicliștilor are consecințe neașteptate: crește de fapt traficul rutier! În localitățile românești este mai sigur să fii în mașină decât în afara ei, așa că alegerea este logică: se ia mașina pe distanțe scurte, se duc copii la școală în loc să meargă pe jos șamd.
Există un risc de “americanizare”: traficul pietonal riscă să se reducă la zero în afara orașelor mari și orice deplasare se va face cu mașina. Spre bucuria politicienilor locali și centrali care nu mai trebuie să se gândească la trotuare, treceri de pietoni și (ceilalți) oameni. Acest trend este vizibil, de exemplu, și în Grecia rurală.
Din păcate autostrăzile nu vor schimba semnificativ siguranța rutieră românească deoarece nu previn morții din intersecțiile prost concepute, de pe străzile înguste cu mașini parcate aiurea, de pe trecerile de pietoni prost amplasate, de pe pistele de biciclete făcute dintr-o dungă de vopsea și multe alte exemple.
Puține drumuri naționale vor avea o autostradă paralelă. Nu se va schimba mare lucru fără centuri rutiere, fără trotuare bine gândite și alte forme de protejare a pietonilor.
Nepăsarea față de cei care merg pe jos se vede și în preferința absurdă pentru pasarele când în sfârșit (rar!) se vrea separarea fluxurilor pietonale de cele motorizate. Un pieton trebuie să urce minim 5 metri pe o pasarelă când ar putea să coboare 2,5 metri printr-un pasaj care subtraversează drumul sau calea ferată.
Am putea continua cu exemple pe multe pagini dar nu ne rămâne decât să așteptăm următorul episod din filmul de groază “indisciplina pietonilor, noi autoritățile n-avem nicio vină”.
